Arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet

Descriere

Arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet – La Editura Monitorului Oficial a apărut, în condiții grafice deosebite, albumul monografic dedicat vieții și operei marelui arhitect Dimitrie Ionescu-Berechet (1896 – 1969), marcând împlinirea a 100 de ani de când acesta absolvea Școala Superioară de Arhitectură din București.

Albumul Arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet, scris de către nepotul său, Ștefan Ionescu-Berechet, valorifică numeroasele planșe, schițe, fotografii și documente inedite cuprinse în arhiva familiei Berechet pentru a oferi o imagine cât mai completă asupra unei opere imense, „cea mai completă și mai variată operă a unui arhitect român, din întreaga perioadă modernă a României” (dr. arh. Dan D. Ionescu), ce reunește, conform autorului, „în domeniul arhitecturii bisericești, peste 100 de biserici noi, case parohiale, sedii de protoierii, importante restaurări de lăcașuri de cult – monumente istorice, nenumărate tâmple, piese de mobilier și feronerie bisericească, troițe și monumente funerare, amenajări peisagistice, la care se adaugă, în domeniul arhitecturii civile, edificii publice – sedii de prefecturi, de primării, teatre-cinematograf, școli, atenee culturale –, precum și nenumărate case și vile particulare în diverse orașe ale țării.”
Monografia – care, deși se apropie de 400 de pagini, reușește să prezinte doar o parte din vasta activitate a arhitectului Ionescu-Berechet – are o structură complexă: prefața semnată de Ruxandra Nemțeanu este urmată de o amplă secțiune biografică – Arhitectul Dimitrie Ionescu Berechet: o viață în slujba Țării și a Bisericii Ortodoxe Române, menită să arunce o lumină asupra vieții personale și profesionale a celui care a plecat din Câmpulungul natal pentru a ajunge arhitect-șef al Patriarhiei Române între 1930 și 1963; îi urmează o Listă de lucrări exhaustivă, structurată în două secțiuni principale, Arhitectură bisericească și Arhitectură civilă, ce conține o sumă de informații cu privire la edificiile noi sau la proiectele de restaurare, de refacere sau de reamenajare derulate de către Dimitrie Ionescu-Berechet.

O altă secțiune biografică, de data aceasta în imagini, intitulată Chipuri și locuri, prezintă o serie de fotografii cu chipurile membrilor familiei, fotografii de călătorie, file din jurnalul de front al tânărului Berechet, diplomele sau decorațiile primite de acesta de-a lungul timpului, venind în completarea prezentării biografice inițiale pentru a contura o personalitate complexă, temeinic ancorată în epoca istorică în care i-a fost dat să trăiască.

Portofoliul în imagini, conceput în corelație cu Lista de lucrări, inaugurează albumul propriu-zis și conține fotografii, proiecte și relevee ale edificiilor religioase și civile realizate de arhitectul Berechet în toate regiunile țării, dar și peste hotare, precum și ale proiectelor de restaurare și de reamenajare a unor lăcașuri de cult și ansambluri mănăstirești, fiind urmat de articolul dr. arh. Dan D. Ionescu – ce subliniază rolul esențial și puțin cunoscut al arhitectului Berechet în conturarea „noului stil național” al României Mari și în revigorarea artei mozaicului, dar și multiplele influențe și colaborări care și-au pus amprenta asupra creației sale – și de o postfață.

Autorul reușește astfel să repare, cumva, o nedreptate și să risipească uitarea care a învăluit acest mare creator și realizările sale.
„În măsura în care istoria artei românești nu va decădea până la rangul de disciplină secundară și nu va fi ignorată de generațiile ce ne vor urma, creația Arhitectul Dumitrie Ionescu-Berechet va trebui așezată pe locul cuvenit în devenirea culturală a României moderne pentru că, deocamdată, nu avem cunoștință de alte demersuri în acest sens, în afara celui întreprins de Ștefan Ionescu-Berechet și de familia sa. Rămâne să nădăjduim în lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu.” (Extras din postfața semnată Luiza Barcan).